urcați sau urcă-ți ? – Cum se scrie corect ?
O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie urcați legat și când se scrie urcă-ți dezlegat ?
Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului urcă, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.
Când se scrie urcați fără cratimă și când se scrie urcă-ți cu cratimă ?
În cazul cuvântului urcă, este corectă atât varianta cu cratimă (urcă-ți) cât și cea fără cratimă (urcați), deși sensurile și modurile de utilizare sunt diferite.
Se scrie urcați fără cratimă doar atunci când conjugăm verbul urcă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :
Ex.1 Voi trebuie să urcați.
Ex.2 Vă rog să îl / să o urcați.
Acest „urcați” se referă la „voi” sau la „Dumneavoastră”.
Se scrie urcă-ți atunci când facem alipirea dintre verbul urcă și pronumele personal „-ți” și se folosește în situații ca :
Ex.1 Tu urcă-ți (tu urcă ție)
Ex.2 Tu urcă-ți … (tu urcă a ta …)
Acest „urcă-ți” se referă la „tine” și la acțiunea pe care „tu” o faci asupra „ta”.
În cazul de față, urcați este conjugarea unui verb iar urcă-ți este alipirea unui verb de un pronume personal. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal.
O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.
Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.
Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.
Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.
Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” cuvântului „urcă”.
Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.
În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvintelor urcați și urcă-ți cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.
Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu urcă-ți și urcați ?
- Nu veți fi nevoit să urcați.
- Nu, veți fi nevoit să urcați.
- Nu știe ce înseamnă „urcă-ți”.
- Nu, știe ce înseamnă „urcă-ți”.
Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvintele urcați și între cele care conțin urcă-ți, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.
În prima propoziție care conține cuvântul urcați și în prima propoziție care conține urcă-ți virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.
În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul urcă-ți și în cea care conține urcați, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.
Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie urcați sau urcă-ți ?”, „urcă-ți sau urcați ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.
