umiliți-l, umili-ți-l sau umilițil ? – Cum este corect ?
O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie umilițil legat și când se scrie umili-ți-l sau umiliți-l dezlegat ?
Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului umiliți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.
Când se scrie umilițil fără cratimă și când se scrie umiliți-l sau umili-ți-l cu cratimă ?
În cazul cuvântului umiliți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.
Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.
Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.
Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este umiliți-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :
Ex.1 Vă rog, umiliți-l. (se referă la voi / dumneavoastră)
Cuvintele umilițil, umili-țil și umili-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.
Motivul pentru care umiliți-l se scrie fără cratimă este următorul :
În cazul de față, umiliți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.
O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.
Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.
Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.
Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.
Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „umili”.
Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.
În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului umiliți-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.
Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu umiliți-l ?
- Nu știu ce înseamnă „umiliți-l”.
- Nu, știu ce înseamnă „umiliți-l”.
Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul umiliți-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.
În prima propoziție care conține cuvântul umiliți-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.
În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul umiliți-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.
Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie umiliți-l sau umili-ți-l ?”, „umili-ți-l, umili-țil sau umiliți-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.
Lasă un răspuns