Cum se scrie corect ? iarbă / iearbă sau earbă ?
Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „ia”, „ea”, „iea”, „eea”, „eia” la scrierea mai multor cuvinte.
În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”ia”.
Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : iarbă
Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.
Sensul unei propoziții poate fi schimbat cu ușurință prin plasarea incorectă a unui cuvânt, înlocuirea unei cratime, plasarea necorespunzătoare a unui semn de întrebare, a unui semn de exclamare, sau chiar a unei virgule.
Cu ajutorul cuvântului de mai sus, vă vom demonstra cât de ușor și cât de drastic se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei virgule.
Nu am știut de unde să iau iarbă pentru iepuri.
Nu, am știut de unde să iau iarbă pentru iepuri.
Atunci când ai puține cunoștințe gramaticale, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții, dar încercați să citiți aceste propoziții în glas, iar în locul în care apare virgula, faceți o mică oprire. Acum diferența pare un pic mai evidentă, nu-i așa ?
În cazul primei propoziții, din cauza lipsei unei virgule, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are rolul de a nega lucrurile spuse ulterior.
În cazul propoziției a doua, virgula se folosește pentru a separa „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele anterioare, fie acele spuse o simplă afirmație sau o întrebare. Astfel, în cea de-a doua propoziție, virgula are scopul de a nega ce a fost spus înainte.
Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.
Propoziții cu iarbă – Cuvântul iarbă
Propoziții cu iarbă – sens propriu și figurat
Copiii se jucau prin iarbă.
Căprioara paște liniștită iarbă în poieniță, fără să simtă pericolul ce o paște.
Prin iarbă poți vedea niște maci înfloriți.
Uneori mistreții se ascund în iarbă.
Să-mi aduci acest diamant din pământ, din iarbă verde.
Mama a cumpărat niște iarbă-de-mare dar nu știa ce să facă cu ea.
Ion se întinse în iarbă ca să se odihnească.
Un fir de iarbă îi gâdilă talpa piciorului.
Badea Ion alerga vesel prin iarbă de-ți părea că a întinerit.
Nu toate animalele mănâncă iarbă?
Când se va lua roua din iarbă?
Vara îmi place să merg desculț prin iarbă.
Anul acesta a fost roadă în livadă câtă frunză și iarbă.
Cred că a mâncat iarbă rea de e atât de posomorât.
Pe la hore, băiatul era căutat ca o iarbă de leac.
Nu voia să se joace nici în iarbă, nici în nisip.
După ce a cosit, grădina s-a umplut cu miros de iarbă.
Mama a scăpat inelul în iarbă și nu l-a mai găsit.
Tata l-a trimis pe Alexandru să aducă iarbă pentru iepuri.
În piață s-a adunat lume cât frunză și iarbă.
Fata era zveltă ca un fir de iarbă.
