Cum se scrie corect ? confirmație sau comfirmație ?
Una dintre multele incorectitudini gramaticale din gramatica limbii române constă din interschimbarea literelor nf și mf.
În gramatica limbii române, acest cuvânt are două forme corecte, iar aceste forme se scriu folosind literele „nf”.
Astfel, formele corecte ale acestui cuvânt sunt : confirmație / confirmare
Să ai capacitatea de a folosi gramatica limbii române într-o manieră corectă este un lucru indispensabil comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea propriu-zisă (orală) este scrisul, iar atunci când scriem trebuie să avem drept scop nu doar transmiterea informației brute, dar și a emoției din spatele cuvintelor în cauză.
Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un beneficiu cât și o trebuință practică pentru vorbitorii de limba română. Singura modalitate prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică ireproșabilă.
Sensul unei propoziții se poate schimba foarte ușor din cauza plasării incorecte a unui cuvânt, cum ar fi chiar „confirmație”, din cauza înlocuirii unei cratime, adăugarea necorespunzătoare a unui semn de întrebare, a unui semn de exclamare sau chiar a unei virgule.
Cu ajutorul cuvântului confirmație, vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „simple” virgule.
Propoziții cu confirmație – Cuvântul confirmație
Nu cred că este nevoie de o confirmație.
Nu, cred că este nevoie de o confirmație.
Nu știam că este nevoie de o confirmație.
Nu, știam că este nevoie de o confirmație.
Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul confirmație, însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.
În prima propoziție care conține cuvântul confirmație, din cauza că virgula lipsește, cuvântul „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.
În a doua propoziție care conține cuvântul confirmație, virgula este folosită pentru a face o separație între cuvântul „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație cât și o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.
Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.
