Categorie: Mihai Eminescu – Poezii, Versuri și Opere Literare

Între nouri și-ntre mare – Poezie de Mihai Eminescu   Între nouri și-ntre mare Zboară paseri călătoare ­ Cum nu pot și eu să zbor Să mă iau pe urma lor! Și departe de la maluri Trec corăbii peste valuri, Trec cu pânze lucitoare Și se pierd în depărtare. Cum nu am aripi să zbor,…

De pe ochi ridici – Poezie de Mihai Eminescu   De pe ochi ridici închisă Languroasa, lungă geană, Rai de fericiri promise Și de tainică dojană. Și-ți pui degetul pe gură, Sfătuiești și ameninți Și îmi dai învățătură Să ne facem mai cuminți. Atunci brațul meu cuprinde Mlădiosul tău grumaz: „Mâni vom fi cum vei…

Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci! – Versuri de Mihai Eminescu   Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci! Și eu să-mi știu osânda… să te iubesc în veci, În veci dup-a ta umbră eu brațele să-ntind, De-a genelor mișcare nădejdea să mi-o prind, Zâmbirea gurei crude să-mi fie al meu crez ­ Purtând…

Într-o lume de neguri – Poezie de Mihai Eminescu   Într-o lume de neguri Trăiește luminoasa umbră. Mai întâi scăldată În ceți eterne și sure, Însă, încet-încet, Razele mari a gândirii Negurile albe pătrund Și formează un arc albastru, Clar senin în jurul lui, Ce-a lui margini își găsește Într-a negurilor creți Și-nainte, înainte Zboară…

De ce să mori tu ? – Poezie de Mihai Eminescu   Tu nu ești frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond Când se lasă cu dulceață peste pieptu-ți ce suspină, Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină. Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond. Astfel treci și tu…

Pierdut în suferință – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Pierdut în suferinţa nimicniciei mele, Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în chaos, M-am închinat ca magul la soare şi la stele Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos; Nimic să nu s-audă de umbra vieţii mele, Să trec ca o suflare, un sunet, o…

Îngere palid – Poezie de Mihai Eminescu   Îngere palid, îți e mister Cum că a lumei valuri și șoapte Este durere și neagră noapte Pe lângă cer? Nu știi tu, înger, oare să zbori, Să lași pământul, trista ruină? De-ți place cerul, a lui lumină, De ce nu mori? O, dar pământul încă te…

De ce nu-mi vii ? – Poezie de Mihai Eminescu   Vezi, rândunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aşează bruma peste vii – De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, vino iar în al meu braţ, Să te privesc cu mult nesaţ, Să razim dulce capul meu De sânul tău, de…

Phylosophia copilei – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Glasul plăcerei dulce iubit Cheamă gândirea pe a mea frunte, Ce zboară tainic ca și o luntre În oceanu-i nemărginit. Stelele toate angeli îi par, Angeli cu aripi strălucitoare, A căror inimi tremurătoare Candele d-aur nouă mi-apar. Falnică-i pare legea Creării, Lumi ce de focuri…

Înger de pază – Poezie de Mihai Eminescu   Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze, Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază, Încins cu o haină de umbre şi raze, C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins; Dar cum te văzui într-o palidă haină, Copilă cuprinsă de dor şi de taină, Fugi acel înger de ochiu-ţi…

De ce n-aflăm în împlinirea – Poezie de Mihai Eminescu   De ce n-aflăm în împlinirea dorințelor din astă lume, Acea sublimă fericire ce înainte-i am visat, De ce în cruda voluptate, de ce într-un strălucit nume N-afli nimic ­ nimic din ceea ce-n astă lume-ai căutat. Bacanta-ți dă corpul de neauă, ochirea desperată, clară.…

Petri-notae – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Împresurat de creditori, se vede, Și neputând plăti cu rele rime, Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime, Să ne-asurzești cu versuri centipede. Presupuind că nu te știe nime, Că ești martir ai vrut să faci a crede, Mai bine masca de paiazzo-ți șede: Căci ne-am convins…

Înger și demon – Poezie de Mihai Eminescu   Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare – Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în perete, Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger;…

De ce mă-ndrept ș-acum – Poezie de Mihai Eminescu   De ce mă-ndrept ș-acum la tine iarăș? Căci făr- de tine n-am de spus nimică… Și azi nu-mi pasă lumea ce-o să zică De-acest poem, în contră-mi, spre ocară-și. De grija ei un fir de păr nu-mi pică… Să ieie dar copiii mei în gheară-și;…

Peste vârfuri – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Peste vârfuri trece lună, Codru-şi bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine…

Închinare lui Ștefan Vodă – Poezie de Mihai Eminescu   Şi strunele plesnite şi harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută, Şi cântul ei de aur nu pot a-l deştepta. Ce vânt trăgând s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge şopotind, Şi umbrele din apă tot…

De ce în al meu suflet – Poezie de Mihai Eminescu   De ce în al meu suflet De ani eu moartea port, De ce mi-e vorba sacă, De ce mi-e ochiul mort? De ce pustiu mi-e capul, Viata într-un fel? Şi tu… tu esti aceea Ce mă întrebi astfel?

Peste codri sta cetatea… – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Peste codri sta cetatea Stăpânind singurătatea… Luna plină strălucea, Din nălțimea cea albastră Bătea tainic la fereastră. Și pe negrele zăbrele Sta domnița după ele, Uitându-se norilor Calea zburătorilor. Părul galben, abia creț, Peste tâmple sta răzleț Și trecând pe după tâmple Ca…

În zadar în colbul școlii – Poezie de Mihai Eminescu   În zădar în colbul şcolii, Prin autori mâncaţi de molii, Cauţi urma frumuseţii Şi îndemnurile vieţii, Şi pe foile lor unse Cauţi taine nepătrunse Şi cu slovele lor strâmbe Ai vrea lumea să se schimbe. Nu e carte să înveţi Ca viaţa s-aibă preţ…

De câte ori, iubito – Poezie de Mihai Eminescu   De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte: Pe bolta alburie o stea nu se arată, Departe doară luna cea galbenă – o pată; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre pluteşte cu aripi ostenite, Pe…

Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer – Versuri de Mihai Eminescu   GOETHE Spun popoară, sclavii, regii Că din câte-n lume-avem, Numai personalitatea Este binele suprem. * Nu faci efect; nesimțitori Rămân cu toții? Fii pe pace: Când piatra cade-n mlaștină, Ea nici un cerc nu face. * Ca-n ziua care lumii te dete, în tării…

În vremi demult trecute – Poezie de Mihai Eminescu   În vremi demult trecute, când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborând pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc-adevăruri, Când gândul era pază de vis și de eres,…

Dați-mi arpă de armată – Poezie de Mihai Eminescu   Dați-mi arpă de aramă Dar cu strunele de fier Căci să cânt acuma cer Ca un vânt ce se sfaramă Printre stânci de-ngheț și ger. Dați-mi arpă de aramă Pe-a mea frunte crengi de brad Voi să cânt ca largul vad Sau c-a lumei sântă…

Pentru păzirea auzului – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Dacă auzi în aer cântare dulce, veche, O taie chiar cu sila de la a ta ureche ­ Căci cântecele-acestea te-nchină dezmierdării Și-ți leagănă simțirea pe undele uitării; Se varsă înlăuntru-ți a aerului miere Slăbănogindu-ți mintea și mândra ei putere Și acea socoteală măreață-mbărbătată…