Cum se scrie corect ? Dialect / Diealect sau Dealect ?
Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „ia”, „ea”, „iea”, „eea”, „eia” la scrierea mai multor cuvinte.
În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”ia”.
Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Dialect
Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.
Sensul unei propoziții poate fi schimbat cu ușurință prin plasarea incorectă a unui cuvânt, înlocuirea unei cratime, plasarea necorespunzătoare a unui semn de întrebare, a unui semn de exclamare, sau chiar a unei virgule.
Cu ajutorul cuvântului de mai sus, vă vom demonstra cât de ușor și cât de drastic se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei virgule.
Nu am știut că acesta este un dialect.
Nu, am știut că acesta este un dialect.
Atunci când ai puține cunoștințe gramaticale, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții, dar încercați să citiți aceste propoziții în glas, iar în locul în care apare virgula, faceți o mică oprire. Acum diferența pare un pic mai evidentă, nu-i așa ?
În cazul primei propoziții, din cauza lipsei unei virgule, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are rolul de a nega lucrurile spuse ulterior.
În cazul propoziției a doua, virgula se folosește pentru a separa „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele anterioare, fie acele spuse o simplă afirmație sau o întrebare. Astfel, în cea de-a doua propoziție, virgula are scopul de a nega ce a fost spus înainte.
Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.
Propoziții cu Dialect – Cuvântul Dialect
Propoziții cu Dialect – sens propriu și figurat
Tânărul vorbea cu un dialect necauzit de nimeni până acum.
Cu așa dialect nu poți să fii admisă la concurs.
Avem un dialect frumos și armonios.
El a scris poezii într-un dialect frumos , corespunzător poporului din nordul țării.
Vorbea cu un dialect maramureșesc și astfel se deosebea de ceilalți.
A recunoscut acest dialect rural pe care îl auzise de atâtea ori în copilărie.
Cartea e scrisă într-un dialect rar al vechilor greci.
S-a constatat că manuscrisul a fost scris într-un dialect străvechi din secolului IV.
În ce dialect vorbești?
Cu un dialect ca al tău nu poți să fii profesor.
