Cum se scrie corect? Bunăoară sau Bună oară ?
Bunăoară sau Bună oară – se scrie legat sau dezlegat ?
Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.
În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără conjuncția „și”.
Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Bunăoară
Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.
Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.
Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :
Nu, l-am văzut bunăoară.
Nu l-am văzut bunăoară.
Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.
În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.
În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.
Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.
Propoziții cu Bunăoară – Cuvântul Bunăoară
Propoziții cu Bunăoară – sens proprou și figurat
Ea putea să fie, bunăoară, chiar și făptașul.
Anul trecut, bunăoară, am învățat mai mult decât anul acesta.
Mă gândeam, bunăoară, la cât de repede trece timpul.