La o artistă – Poezie de Mihai Eminescu
Ca a nopții poezie,
Cu-ntunericul talar,
Cînd se-mbină, se-mlădie
C-un glas tainic, lin, amar,
Tu cîntare întrupată
De-al aplauzelor flor,
Apărînd divinizată,
Răpiși sufletu-mi în dor.
Ca zefirii ce adie
Cînturi dulci ca un fior,
Cînd prin flori de iasomie
Își sting sufletele lor,
Astfel notele murinde,
Blînde, palide, încet,
Zbor sub mîna-ți tremurîndă,
Ca dulci gînduri de poet.
Sau ca lira sfărîmată
Ce răsgeme-ngrozitor
Cînd o mînă înghețată
Rumpe coardele-n fior,
Astfel mîna-ți tremurîndă
Bate-un cîntec mort și viu.
Ca furtuna descrescîndă
Care muge a pustiu.
Ești tu nota rătăcită
Din cîntarea sferelor,
Ce eternă, nefinită
Îngerii o cîntă-n cor?
Ești ființa-armonioasă
Ce-o gîndi un serafin,
Cînd pe lira-i tînguioasă
Mîna cîntecul divin?
Ah, ca visul ce se-mbină
Palid, lin, încetișor,
Cu o rază de lumină
Ce-arde geana ochilor;
Tu cîntare întrupată!
De-al aplauzelor flor
Dispărînd divinizată,
Răpiși sufletu-mi în dor.
Ar putea să te intereseze și :
- Codru și salon - Poezie de Mihai Eminescu Codru și salon - Poezie de Mihai Eminescu Partea I Zadarnic fete mândre zâmbind cutreier sala Și muzică-i și visuri și farmec îndelung. În ochii unui tânăr sădită e răceala Și note cât de blânde în inimă-i n-ajung. Amicul cel de-o vrâstă păharul lui îl împle Și-l cheamă și…
- Fata-n grădina de aur - Poezie de Mihai Eminescu Fata-n grădina de aur - Poezie de Mihai Eminescu A fost odat-un împărat, el fu-ncă În vremi de aur, ce nu pot să-ntorn, Când în păduri, în lacuri, lanuri, luncă, Vorbeai cu zeii, de sunai din corn. Avea o fată dulce, mândră, pruncă, Cu cari basme vremile ș-adorn, Când…
- Mureșanu - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Mureșanu - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu (Mureșanu singur într-o pădure. Pe o muche de deal o biserică veche c-un turn de piatră. Noapte, lună. Orologiul bisericei bate miezul nopții.) I MUREȘANU În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se zbate miazănoaptea... iar prin a…
- Ondina - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Ondina - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute Și noaptea din nori Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul, Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie…
- Cezara - Nuvelă de Mihai Eminescu Cezara - Nuvelă de Mihai Eminescu Capitolul I Era-ntr-o dimineaţă de vară. Marea şi-ntindea nesfârşita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopţii, stâncile negre de rouă abureau şi se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele,…
- Luceafărul - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Luceafărul - Versuri / Poezie de Mihai Eminescu A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată. Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Şi era una la părinţi Şi mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţi Şi luna între stele. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul…