Cântec caracudesc – Poezie de Mihai Eminescu
Era odat’ – abia-i un an
-Cînd Tit era puternic,
Și vău,vău, vău cel șarlatan
Era smerit, cucernic
Dar ah! făcum – sărmanul
Tit -La Văcărești el e menit,
O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
Și-atunci cînd mare
Tit era,slavita caracuda
La Trei-Sfetițe conacea,
Lipsită de-orice trudă.
Sărmana caracuda-acum,
Cu traista călicește-n drum,
O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
Porunca de surghiun ș-aman
Samson nu vra s-asculte,
Dar iată vine Petrovan
Din Bolgrad cu insulte!
Și lui Samson i-a zis: sictir!
Căci eu am fost sub Tit martir!
O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
Iar Bodnarachi desperat
Luat-a traistă-n spete
Și-n lumea larg-a alergat
PÎn’ a dat de Sirete,
Dar pentru el loc de popas
În lumea asta n-a rămas
O, jerum, jerum jerum,
O! quae mutatio rerum!
Ca jidovul rătăcitor,
A dat de mii de chinuri
Și pe la Chit alergător
Cu lirice suspinuri;
Dar vai de el cum au ramas!
Vau,vau și Chit și toți l-au ras.
O, jerum, jerum, jerum
O! quae mutatio rerum!
Atunci Samson în jamantan
La Iași se-ntoarce iară,
Să-și facă traiul cel sărman
Cu vai și cu ocară
Și iată lucru neauzit,
El într-o zi ce ne-a grăit!
O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
„Cei de pe urma pantaloni
l-am dusu-i la răcoare
Și-mi zise Ițic Solomon,
Că-s rupți între picioare,
Dar eu i-am declarat formal
Că asta-i lucru natural
” O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
Ar putea să te intereseze și :
- Icoană și privaz – Poezie de Mihai Eminescu Icoană și privaz – Poezie de Mihai Eminescu De vrei ca toată lumea nebună să o faci, În catifea, copilă, în negru să te-mbraci Ca marmura de albă cu fața ta răsari, În bolțile sub frunte lumină ochii mari Și părul blond în caier și umeri de zăpadă…
- Antropomorfism – poezie de Mihai Eminescu Antropomorfism – poezie de Mihai Eminescu În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, Trăia puica cea moțată cu penetul de omăt; Nu-i cucoș în toat-ograda, ce de-iubire căpiat S-urmărească insolenter inocenta ei junie. Ce cochetă e copila, cu ce grație ea îmblă? Și ce stele zugrăvește în nisip cu dulcea-i labă…
- Gemenii – Poezie de Mihai Eminescu Gemenii – Poezie de Mihai Eminescu O candelă subțire sub bolta cea înaltă Lumină peste regii cei dacici laolaltă, Cari tăiați în marmur cu steme și hlamide Se înșirau în sală sub negrele firide, Iar colo-n fruntea salei e-un tron acoperit C-un negru văl de jale, căci Sarmis a…
- Cezara – Nuvelă de Mihai Eminescu Cezara – Nuvelă de Mihai Eminescu Capitolul I Era-ntr-o dimineaţă de vară. Marea şi-ntindea nesfârşita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopţii, stâncile negre de rouă abureau şi se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele,…
- Frumoasa lumii – Poveste de Mihai Eminescu Frumoasa lumii – Poveste de Mihai Eminescu Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi soseşte, că-nainte mult mai este. Era odată un vânător ş-avea trei copii şi era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ţinea, că-mpuşca câte-o păsăruică, o vindea ş-atâta era hrana lui, săracul. Acu era o pădure pe-acolo pe-aproape,…
- Călin – poezie de Mihai Eminescu Călin – poezie de Mihai Eminescu Gazel Toamna frunzele colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mână tremurândă, Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi păşind în tindă – E iubitul care vine De…
