O stradă prea îngustă – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu
O stradă prea îngustă
Părea că se făcea
Și case lungi și negre
Pe două părți era.
Pe dânsa nu lucește
Un singur felinar
Eu trec încet și fluier
În suflet cu amar.
Deodată simt în urma-mi
Venind, tiptil-tiptil,
Pas sfiicios de fată,
Ușor ca de copil.
Și simt cum că de brațu-mi
Un braț ușor s-anină
Și simt că mâna-mi strânge
O mână dulce, fină.
Răsună miazănoaptea
Din turla neagră, veche
Suntem atât de singuri
Și suntem o păreche.
Căci tu ești, tu iubită!
Și am dorit, ah, cât!
Să fim odată singuri
Și iată-ne-n sfârșit!
Nici știi, copilă dulce,
Câte pe suflet am!
De când te întâlniră
Ochii mei, te iubeam;
Mi-erai atât de dragă
Mi-era atât de dor
Încât credeam adesea
Că trebuie să mor!
O, în sfârșit!… Copilă,
Și ai venit chiar tu!
Am așteptat norocul
Norocu-acesta nu.
Cum dete preste mine?
Cum de-ai gândit să vii,
Să simt suflarea-ți caldă
D-urechea-mi c-apropii?
Ar putea să te intereseze și :
- Icoană și privaz - Poezie de Mihai Eminescu Icoană și privaz - Poezie de Mihai Eminescu De vrei ca toată lumea nebună să o faci, În catifea, copilă, în negru să te-mbraci Ca marmura de albă cu fața ta răsari, În bolțile sub frunte lumină ochii mari Și părul blond în caier și umeri de zăpadă…
- Miron și frumoasa fără corp - Poezie de Mihai Eminescu Miron și frumoasa fără corp - Versuri de Mihai Eminescu I Ce lumină-i și ce vorbe Jos sub grinzile colibii? Marta mânuie cociorbe, Iar Maria toacă hribii, Iar ciobanu-și pune gluga, Mai îndrugă câte-ndrugă, Iese-n noaptea cu scântei Ș-o tuli urât de fugă, Parcă-i dracul în călcăi. Iar…
- Frumoasa lumii - Poveste de Mihai Eminescu Frumoasa lumii - Poveste de Mihai Eminescu Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi soseşte, că-nainte mult mai este. Era odată un vânător ş-avea trei copii şi era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ţinea, că-mpuşca câte-o păsăruică, o vindea ş-atâta era hrana lui, săracul. Acu era o pădure pe-acolo pe-aproape,…
- Finul lui Dumnezeu - Poveste de Mihai Eminescu Finul lui Dumnezeu - Poveste de Mihai Eminescu Poveste, poveste — da eu nu-s de pe când poveştile — eu sunt de mai încoace, da m-am dus într-o zi la soacră-mea ş' am găsit un sac de poveşti, şi venind a casă l-am scăpat jos şi s-o despicat sacul…
- Diamantul Nordului (Capriccio) - Poezie de Mihai Eminescu Diamantul Nordului (Capriccio) - Poezie de Mihai Eminescu În lac se oglindă castelul. A ierbii Molatece valuri le treieră cerbii. În vechea zidire tăcerea-i şi numa' Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma. Străfulgeră-n umbră-i de valuri bătaie Ajunse în fugă de-a lunei văpaie, Ce-n vârfuri de dealuri acum se iveşte…
- Mușatin și codrul - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Mușatin și codrul - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu I Saracă Țară-de-Sus, Toată faima ți s-a dus! Acu cinci sute de ai Numai codru îmi erai... Împrejur nășteau pustii, Se surpau împărății, Neamurile-mbătrâneau, Crăiile se treceau Și cetăți se risipeau Numai codrii tăi creșteau. Verde-i umbra nepătrunsă…