Materia de liceu la limba română

O, dulce înger blând – Poezie de Mihai Eminescu   O, dulce înger blând, Cu ochi uimiți de mari, La ce mai reapari Să-ngreui al meu gând? Părea că te-am uitat, Că n-oi mai auzi Că-mi amintești vo zi Din viața mea de sat! Mai poți să-ți amintești Cum noi îmblam disculți Și tu steteai…

Frumoasă și jună – Poezie de Mihai Eminescu   Frumoasă şi jună, oh, dragă-mi mai eşti! Eu caut şi caut în- achi-ţi cereşti Şi-n veci nu mă satur şi-n veci aş căta, Iubită, dorită, o gură – aşa! Tu tremuri, tu cauţi, tu murmuri, tu râzi, Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi, Cu părul…

Coborârea apelor – Poezie de Mihai Eminescu   Din munți bătrâni și din păduri mărețe Se nasc izvoare, ropotind se plimbă, Deprind pe rând oceanica lor limbă Și sunt în codri pustnici cântărețe. Spărgând prin stânce albia lor strâmbă, Se legăn line și fac valuri crețe. În drumul lor ia firea mii de fețe ­…

O, de-ai ști cum șoapta ta divină – Versuri de Mihai Eminescu   O, de-ai ști cum șoapta ta divină Deschide-al visurilor labirint, Că ce văd eu în privirea-ți senină N-a văzut nimeni, nimeni pe pământ. E-atâta scris ș-atât nu-i scris în sine, Încât ar trebui un trai de sfânt Ca să-nțeleagă șoapta ta surprinsă,…

Frumoasa lumii – Poveste de Mihai Eminescu   Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi soseşte, că-nainte mult mai este. Era odată un vânător ş-avea trei copii şi era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ţinea, că-mpuşca câte-o păsăruică, o vindea ş-atâta era hrana lui, săracul. Acu era o pădure pe-acolo pe-aproape, de-i zicea Pădurea neagră. Ş-au…

Cine-i (din drama „Steaua mării”) – Poezie de Mihai Eminescu   Norul ţipă, marea latră, Pleoscăind de stânci în veci, Şi scheletele de piatră, În natura cea maratră, Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist şi mare, Ce se nalţă rece, sur, Cu fantasticul lui mur, Printre stânci cu poala ‘n mare Şi cu fruntea-n…

O, Chilia mea sărmană – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O, chilia mea sărmană, Cu negritul, tristul zid, Dacă n-aţi fi voi în lume, Aş fi stat să mă ucid. Dar voi, cei ce-aţi fost de faţă Când vărsam lacrimi fierbinţi, Trişti pereţi, negriţi de vreme, Voi acuma sunteţi sfinţi. Sfinţi, căci ce-i…

Freamăt de codru – Poezie de Mihai Eminescu   Tresărind scânteie lacul Şi se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Şi ascult de la răcoare Pitpalacul. Din izvoare şi din gârle Apa sună somnoroasă; Unde soarele pătrunde Printre ramuri a ei unde, Ea în valuri sperioase Se azvârle. Cucul…

Cine ești ? – Poezie de Mihai Eminescu   Nici luna plutitoare, nici stelele din ceri N-or să pătrundă-n umbra trecutelor dureri, N-or să pătrunz-amarul pierdutei tinereţi, Chiar de-aş avea de-acuma ş-o sută de vieţi, Căci sufletu-mi e-atâta de-ntunecat de-atunci… Tu numai o privire în visul meu arunci. Ca toamna cea târzie e viaţa mea,…

O, adevăr sublime… – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O, adevăr sublime! o, tinichea și paie! O, poezie mândră! o, buiguit nerod! Istorie spirată ­ minciună și bătaie, Amor ceresc și dulce ­ a můcoșilor plod. O, om, oglind-a lumei cu capul șui și sec, Cu creierul ca ceața, cu coaste de berbec,…

Cezara – Nuvelă de Mihai Eminescu Capitolul I Era-ntr-o dimineaţă de vară. Marea şi-ntindea nesfârşita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopţii, stâncile negre de rouă abureau şi se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăţi…

O, -nţelepciune ai aripi de ceară! – Versuri de Mihai Eminescu   Ce mâni subţiri s-apucă de perdele Şi într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Luceşte luna printre mii de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiaţi de vânt — Lumini…

Foaia veștedă – Poezie de Mihai Eminescu   Vântu-o foaie vestejită Mi-au adus mişcând fereasta – Este moartea ce-mi trimite Fără plic scrisoarea-aceasta. Voi păstra-o, voi întinde-o Între foile acele, Ce le am din alte timpuri De la mâna dragei mele. Cum copacu-şi uită foaia Ce pe vânt mi-a fost trimisă, Astfel ea uitat-au poate…

Cereți cânturi de iubire – Poezie de Mihai Eminescu   Cereți cânturi de iubire: Niciodată n-am iubit ­ Vesel cânt de fericire? Fost-am eu doar fericit? Nu, de când eu sunt în lume Nimeni, nimeni pe pământ N-a zâmbit l-a mele glume, N- ascultat al meu cuvânt. Nu, de când eu sunt pe lume, Fericirea…

O stradă prea îngustă – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O stradă prea îngustă Părea că se făcea ­ Și case lungi și negre Pe două părți era. Pe dânsa nu lucește Un singur felinar ­ Eu trec încet și fluier În suflet cu amar. Deodată simt în urma-mi Venind, tiptil-tiptil, Pas sfiicios…

Floare albastră – Poezie de Mihai Eminescu   – Iar te-ai cufundat în stele Şi în nori şi-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieţii mele. În zadar râuri în soare Grămădeşti-n a ta gândire Şi câmpiile asire Şi întunecata mare; Piramidele-nvechite Urcă-n cer vârful lor mare – Nu căta în depărtare Fericirea…

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie – poezie de Mihai Eminescu Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deşi moare valul, Dulce Românie, asta…

O stea pin ceruri – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O stea pin ceruri o văd că trece Și eu un nume i-am pus din zbor, Numele unei inime rece, Fără fior. Ea nevăzută acum se stinge, Nimeni în zboru-i n-o-a urmărit; Numai un ochi singur umed o plânge Căci o-a iubit. Știți…

Floare de tei – Poezie de Mihai Eminescu   Floare de tei, Cât de curând te treci Ochilor mei lucind Te-i arăta pe veci. Floare de crin, Eu pururi am gândit La ochiul tău iubit De raze plin. Floare de măr, Copilă doar erai Și de pe-atunci aveai Aur în păr. Flori de cireș, Cine…

Ce te legeni ? – poezie de Mihai Eminescu – Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ? – De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. Bate vântul frunza-n dungă – Cântăreţii mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte – Iarna-i ici,…

O stea în reci nemărginiri – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O stea în reci nămărginiri Au răsărit departe Şi, tremurând, parcă s-a stins Parc-a apus de moarte. Oricâtă vreme au trecut De-atunci şi pân-acum, Oricât viaţa s-a făcut Pustie, fără drum, [Ori] câte zile-am risipit, De n-au rămas pe sfert, O inimă…

Finul lui Dumnezeu – Poveste de Mihai Eminescu   Poveste, poveste — da eu nu-s de pe când poveştile — eu sunt de mai încoace, da m-am dus într-o zi la soacră-mea ş’ am găsit un sac de poveşti, şi venind a casă l-am scăpat jos şi s-o despicat sacul şi de-atunci s-o împlut lumea…

Ce șoptești atât de tainic – poezie de Mihai Eminescu   Ce suflet trist mi-au dăruit Părinții din părinți, De-au încăput numai în el Atâtea suferinți? Ce suflet trist și făr- de rost Și din ce lut inert, Că după-atâtea amăgiri Mai speră în deșert? Cum nu se simte blestemat De-a duce-n veci nevoi? O,…

O dată te văzusem – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O dată te văzusem ­ Ș-am stat înmărmurit Și crud-a fost durerea Cu care te-am iubit. Te văd de-a doua oară Și glasul tău l-ascult ­ Și știu numai atâta Că am trăit prea mult. Al anilor iubirei Înveninat necaz ­ E numai…