Materia de liceu la limba română

În liră-mi geme și suspin-un cânt – Poezie de Mihai Eminescu   În liră-mi geme și suspin-un cânt, Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt. Prin minte-un stol de negre gânduri trec: Spre casa cea din patru scânduri plec, Gemând, plângând eu fruntea pun pe mâni, Se rumpe suflet, mi se rupe sân, Scăpare caut…

Cum negustorii din Constantinopol – Poezie de Mihai Eminescu   Cum negustorii din Constantinopol Întind în piață diferite mărfuri, Să ieie ochii la efenzi și popol, Astfel la clăi de vorbe eu fac vârfuri De rime splendizi, să le dau de trampe, Sumut o lume ș-astfel ochii lor fur. Dactilu-i cit, troheele sunt stambe, Și-i…

Părea c-așteaptă – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Părea c-așteaptă s-o cuprind în brață Și fața mea cu mânile-i s-o ieie, Ca să mă pierd în ochi-i de femeie, Citind în ei întreaga mea viață. Dar când s-o prind, ea n-a voit să steie Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i față; Pândind, cu ochii mă-ntreba…

În fereastra despre mare – Poezie de Mihai Eminescu   În fereastra despre mare Stă copila cea de crai ­ Fundul mării, fundul mării Fură chipul ei bălai. Iar pescarul trece-n luntre Și în ape vecinic cată ­ Fundul mării, fundul mării, Ah! demult un chip i-arată. „Spre castel vrodată ochii N-am întors și totuși…

Culeasă – Poezie de Mihai Eminescu   Când aş şti că mi-ai veni Cărăruşa ţi-aş plivi Şi de iarbă şi de nalbă Să vii, dragă, mai degrabă. Dar cărarea neplivită, Vai, nu-ţi este îngrădită, Nici cu pari, nici cu nuiele, Numai cu cuvinte grele.

Palida Madonă – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Înconjoară cu-a lui braț Mijlocu-i subțire Și sărută nebunit Sânii de zăpadă. Este ea… amanta lui, Dulce, blândă, pală, El se uită-atunci la cer, Ca un leu se scoală. Când dușmanii sfarmă-n porți Și pe muri se suie, El respinge-nvingător Neagra lor urdie. Dar lovit…

În căutarea Șeherazadei – Poezie de Mihai Eminescu   În mări de nord, în hale lungi și sure M-am coborât și am ciocnit cu zeii, Atârnând arfa-n vecinica pădure. M-am îndulcit cu patima femeii, În stele i-am topit aurul din plete, În poale-am scuturat piatra cameii, Din ochi i-am sărutat priviri șirete, De umeri rezemat…

Cugetările sărmanului Dionis – Poezie de Mihai Eminescu   Ah! garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună! Şi mucoasa lumânare sfârâind săul şi-l arde. Şi-n această sărăcie, te inspiră, cântă, barde – Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. Un regat pentru-o ţigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere!……

Pajul Cupidon – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău şi alintat, Cu copii se hârjoneşte, Iar la dame doarme-n pat. De lumină ca tâlharii Se fereşte binişor, Pe fereşti se suie noaptea Dibuind încetişor; Cordeluţe şi nimicuri, Iată toate-a lui averi… Darnic când nu vrei nici una Şi…

Împărat și proletar – Poezie de Mihai Eminescu   Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare. Ah! – zise unul – spuneţi că-i omul o lumină Pe lumea asta plină…

Cu-amândouă mâinile – Poezie de Mihai Eminescu   Cu-amândouă mâinile Inima o ţii Şi îi simţi bătăile Repezi, dulci şi vii. Ochii-n trup se sperie Şi revarsă foc. Ai visat vreodată tu Astfel de noroc? Un noroc asemenea Blând şi dureros! Tu iubeşti, copila mea, Fără chiar să ştii.

Oricâte stele – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Oricâte stele ard în înălțime, Oricâte unde-aruncă-n față-i marea, Cu-a lor lumină și cu scânteiarea Ce-or fi-nsemnând, ce vor ­ nu știe nime. Deci cum voiești tu poți urma cărarea. Fii bun și mare, ori pătat de crime, Același praf, aceeași adâncime, Iar moștenirea ta…

Îmbătrânit e sufletul din mine – Poezie de Mihai Eminescu   Îmbătrânit e sufletul din mine Ca un bordei pustiu în iarnă grea. Unde te-ai dus, pe cari căi străine O, tinereță, tinereța mea! Suspine n-am ­ ah, de-aș avea suspine, De-aș avea lacrimi, plânge de-aș putea! Durerea cea mai crudă, cea mai mare, Aflând…

Cu penetul ca sideful – Poezie de Mihai Eminescu   Cu penetul ca sideful Strălucește-o porumbiță, Cu căpșorul sub aripă Adormită sub o viță. Și tăcere e afară. Lumineazã aer, stele. Mută-i noaptea — numai râul Se frãmântă ‘n pietricele.

Oricât de mult am suferit – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Oricât de mult am suferit În lunga-nstrăinare, Pururi în visu-mi te-am zărit Cu luna, pe valuri de mare. Pe marea tristă te-am cătat Cu depărtate maluri Și numai tu te-ai arătat Pe mare, cu luna, din valuri. Tu numai dulce îmi răsai…

Icoană și privaz – Poezie de Mihai Eminescu   De vrei ca toată lumea nebună să o faci, În catifea, copilă, în negru să te-mbraci ­ Ca marmura de albă cu fața ta răsari, În bolțile sub frunte lumină ochii mari Și părul blond în caier și umeri de zăpadă ­ În negru, gură-dulce, frumos…

Cu pânzele-atârnate – Poezie de Mihai Eminescu   Cu pânzele-atârnate În liniște de vânt, Corabia străbate Departe pe pământ. Iar stolul rândurelelor Trece-ntre cer și mare… O, stelelor, stelelor, Nemuritoare, De ce și voi nu vă luați Pe-ale lor urme oare? De ce mă întristează Că valurile mor, Când altele urmează Rotind în urma lor?…

Oricare cap îngust – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Oricare cap îngust un geniu pară-și, Cu versuri, goale de cuprins, să placă Și, cum dorește, zgomot mare facă, Cununi de lauri de la plebe ceară-și. Ci muza mea cu sine se împacă. Eu am un singur, dar iubit tovarăș, Și lui închin a…

Iar fața ta e străvezie – Poezie de Mihai Eminescu   Iar fața ta e străvezie Ca suprafața albei ceri Și numai ochii mari sunt turburi De umbra negrelor dureri. Tu, chip chinuitor de dulce, Tu, ideal în ochii mei, Tu, ce femeie între flori ești Ș-o dulce floare-ntre femei. De-ai rămânea pe veci frumoasă,…

Iar când voi fi pământ – Poezie de Mihai Eminescu   Iar când voi fi pământ, În liniştea serii, Săpaţi-mi un mormânt La marginea mării. Nu voi sicriu bogat, Podoabe şi flamuri, Ci-mi împletiţi un pat Din veştede ramuri. Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Să am un cer senin Pe-adâncile ape. S-aud cum…

Cu mâine zilele-ți adaogi – Poezie de Mihai Eminescu   Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. Se pare cum că alte…

Ondina – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute Și noaptea din nori Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul, Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie și rece, Un june pe…

Iambul – Poezie de Mihai Eminescu   De mult mă lupt cătând în vers măsura, Ce plină e ca toamna mierea-n faguri, Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri, Ce fără piedeci trec sunând cezura. Ce aspru mișcă pânza de la steaguri, Trezind în suflet patima și ura ­ Dar iar cu dulce glas îți…

Cu gândiri și cu imagini – Poezie de Mihai Eminescu   Cu gândiri și cu imagini Înnegrit-am multe pagini: Ș-ale cărții, ș-ale vieții, Chiar din zorii tinereții. Nu urmați gândirei mele: Căci noianu-i de greșele, Urmărind prin întuneric Visul vieții-mi cel himeric. Neavând învăț și normă, Fantezia fără formă Rătăcit-a, vai! cu mersul: Negru-i gândul,…