-ule – când și cum se scrie ?

vizitatule sau vizitatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

vizitatule sau vizitatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie vizitatule legat (fără cratimă) și când se scrie vizitatu-le sau vizitat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui vizitatu-le și vizitatule ?

Cum este corect ? vizitatu-le sau vizitatule ?

 

În cazul de față, vizitatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că vizitatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, vizitatule ?

 

vizitatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul vizitatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu vizitatule – cuvântul vizitatule

 

Sunt încântată să te cunosc, vizitatule.

vizitatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, vizitatule.

Nu te-am văzut de trei ani, vizitatule.

vizitatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu vizitatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, vizitatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, vizitatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul vizitatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul vizitatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie vizitatule lipit și când se scrie vizitatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie vizitatu-le sau vizitatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie vizitatule fără cratimă și nu vizitatu-le cu cratimă ?
înțepatule sau înțepatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

înțepatule sau înțepatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie înțepatule legat (fără cratimă) și când se scrie înțepatu-le sau înțepat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui înțepatu-le și înțepatule ?

Cum este corect ? înțepatu-le sau înțepatule ?

 

În cazul de față, înțepatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că înțepatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, înțepatule ?

 

înțepatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul înțepatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu înțepatule – cuvântul înțepatule

 

Sunt încântată să te cunosc, înțepatule.

înțepatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, înțepatule.

Nu te-am văzut de trei ani, înțepatule.

înțepatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu înțepatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, înțepatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, înțepatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul înțepatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul înțepatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie înțepatule lipit și când se scrie înțepatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie înțepatu-le sau înțepatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie înțepatule fără cratimă și nu înțepatu-le cu cratimă ?
mândrule sau mândru-le ? Când și cum se scrie corect ?

mândrule sau mândru-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie mândrule legat (fără cratimă) și când se scrie mândru-le sau mândr-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui mândru-le și mândrule ?

Cum este corect ? mândru-le sau mândrule ?

 

În cazul de față, mândrule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că mândrule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, mândrule ?

 

mândru-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul mândrule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu mândrule – cuvântul mândrule

 

Sunt încântată să te cunosc, mândrule.

mândrule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, mândrule.

Nu te-am văzut de trei ani, mândrule.

mândrule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu mândrule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, mândrule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, mândrule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul mândrule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul mândrule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie mândrule lipit și când se scrie mândru-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie mândru-le sau mândrule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie mândrule fără cratimă și nu mândru-le cu cratimă ?
adecvatule sau adecvatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

adecvatule sau adecvatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie adecvatule legat (fără cratimă) și când se scrie adecvatu-le sau adecvat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui adecvatu-le și adecvatule ?

Cum este corect ? adecvatu-le sau adecvatule ?

 

În cazul de față, adecvatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că adecvatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, adecvatule ?

 

adecvatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul adecvatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu adecvatule – cuvântul adecvatule

 

Sunt încântată să te cunosc, adecvatule.

adecvatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, adecvatule.

Nu te-am văzut de trei ani, adecvatule.

adecvatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu adecvatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, adecvatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, adecvatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul adecvatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul adecvatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie adecvatule lipit și când se scrie adecvatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie adecvatu-le sau adecvatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie adecvatule fără cratimă și nu adecvatu-le cu cratimă ?
mințitule sau mințitu-le ? Când și cum se scrie corect ?

mințitule sau mințitu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie mințitule legat (fără cratimă) și când se scrie mințitu-le sau mințit-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui mințitu-le și mințitule ?

Cum este corect ? mințitu-le sau mințitule ?

 

În cazul de față, mințitule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că mințitule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, mințitule ?

 

mințitu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul mințitule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu mințitule – cuvântul mințitule

 

Sunt încântată să te cunosc, mințitule.

mințitule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, mințitule.

Nu te-am văzut de trei ani, mințitule.

mințitule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu mințitule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, mințitule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, mințitule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul mințitule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul mințitule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie mințitule lipit și când se scrie mințitu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie mințitu-le sau mințitule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie mințitule fără cratimă și nu mințitu-le cu cratimă ?
obiectivule sau obiectivu-le ? Când și cum se scrie corect ?

obiectivule sau obiectivu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie obiectivule legat (fără cratimă) și când se scrie obiectivu-le sau obiectiv-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui obiectivu-le și obiectivule ?

Cum este corect ? obiectivu-le sau obiectivule ?

 

În cazul de față, obiectivule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că obiectivule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, obiectivule ?

 

obiectivu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul obiectivule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu obiectivule – cuvântul obiectivule

 

Sunt încântată să te cunosc, obiectivule.

obiectivule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, obiectivule.

Nu te-am văzut de trei ani, obiectivule.

obiectivule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu obiectivule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, obiectivule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, obiectivule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul obiectivule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul obiectivule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie obiectivule lipit și când se scrie obiectivu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie obiectivu-le sau obiectivule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie obiectivule fără cratimă și nu obiectivu-le cu cratimă ?
adâncule sau adâncu-le ? Când și cum se scrie corect ?

adâncule sau adâncu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie adâncule legat (fără cratimă) și când se scrie adâncu-le sau adânc-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui adâncu-le și adâncule ?

Cum este corect ? adâncu-le sau adâncule ?

 

În cazul de față, adâncule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că adâncule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, adâncule ?

 

adâncu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul adâncule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu adâncule – cuvântul adâncule

 

Sunt încântată să te cunosc, adâncule.

adâncule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, adâncule.

Nu te-am văzut de trei ani, adâncule.

adâncule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu adâncule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, adâncule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, adâncule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul adâncule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul adâncule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie adâncule lipit și când se scrie adâncu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie adâncu-le sau adâncule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie adâncule fără cratimă și nu adâncu-le cu cratimă ?
ieftinule sau ieftinu-le ? Când și cum se scrie corect ?

ieftinule sau ieftinu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie ieftinule legat (fără cratimă) și când se scrie ieftinu-le sau ieftin-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui ieftinu-le și ieftinule ?

Cum este corect ? ieftinu-le sau ieftinule ?

 

În cazul de față, ieftinule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că ieftinule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, ieftinule ?

 

ieftinu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul ieftinule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu ieftinule – cuvântul ieftinule

 

Sunt încântată să te cunosc, ieftinule.

ieftinule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, ieftinule.

Nu te-am văzut de trei ani, ieftinule.

ieftinule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu ieftinule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, ieftinule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, ieftinule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul ieftinule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul ieftinule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie ieftinule lipit și când se scrie ieftinu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie ieftinu-le sau ieftinule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie ieftinule fără cratimă și nu ieftinu-le cu cratimă ?
secretosule sau secretosu-le ? Când și cum se scrie corect ?

secretosule sau secretosu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie secretosule legat (fără cratimă) și când se scrie secretosu-le sau secretos-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui secretosu-le și secretosule ?

Cum este corect ? secretosu-le sau secretosule ?

 

În cazul de față, secretosule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că secretosule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, secretosule ?

 

secretosu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul secretosule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu secretosule – cuvântul secretosule

 

Sunt încântată să te cunosc, secretosule.

secretosule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, secretosule.

Nu te-am văzut de trei ani, secretosule.

secretosule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu secretosule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, secretosule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, secretosule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul secretosule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul secretosule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie secretosule lipit și când se scrie secretosu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie secretosu-le sau secretosule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie secretosule fără cratimă și nu secretosu-le cu cratimă ?
normalule sau normalu-le ? Când și cum se scrie corect ?

normalule sau normalu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie normalule legat (fără cratimă) și când se scrie normalu-le sau normal-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui normalu-le și normalule ?

Cum este corect ? normalu-le sau normalule ?

 

În cazul de față, normalule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că normalule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, normalule ?

 

normalu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul normalule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu normalule – cuvântul normalule

 

Sunt încântată să te cunosc, normalule.

normalule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, normalule.

Nu te-am văzut de trei ani, normalule.

normalule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu normalule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, normalule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, normalule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul normalule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul normalule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie normalule lipit și când se scrie normalu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie normalu-le sau normalule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie normalule fără cratimă și nu normalu-le cu cratimă ?
proaspătule sau proaspătu-le ? Când și cum se scrie corect ?

proaspătule sau proaspătu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie proaspătule legat (fără cratimă) și când se scrie proaspătu-le sau proaspăt-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui proaspătu-le și proaspătule ?

Cum este corect ? proaspătu-le sau proaspătule ?

 

În cazul de față, proaspătule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că proaspătule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, proaspătule ?

 

proaspătu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul proaspătule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu proaspătule – cuvântul proaspătule

 

Sunt încântată să te cunosc, proaspătule.

proaspătule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, proaspătule.

Nu te-am văzut de trei ani, proaspătule.

proaspătule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu proaspătule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, proaspătule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, proaspătule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul proaspătule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul proaspătule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie proaspătule lipit și când se scrie proaspătu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie proaspătu-le sau proaspătule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie proaspătule fără cratimă și nu proaspătu-le cu cratimă ?
curatule sau curatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

curatule sau curatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie curatule legat (fără cratimă) și când se scrie curatu-le sau curat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui curatu-le și curatule ?

Cum este corect ? curatu-le sau curatule ?

 

În cazul de față, curatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că curatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, curatule ?

 

curatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul curatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu curatule – cuvântul curatule

 

Sunt încântată să te cunosc, curatule.

curatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, curatule.

Nu te-am văzut de trei ani, curatule.

curatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu curatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, curatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, curatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul curatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul curatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie curatule lipit și când se scrie curatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie curatu-le sau curatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie curatule fără cratimă și nu curatu-le cu cratimă ?
încetule sau încetu-le ? Când și cum se scrie corect ?

încetule sau încetu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie încetule legat (fără cratimă) și când se scrie încetu-le sau încet-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui încetu-le și încetule ?

Cum este corect ? încetu-le sau încetule ?

 

În cazul de față, încetule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că încetule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, încetule ?

 

încetu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul încetule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu încetule – cuvântul încetule

 

Sunt încântată să te cunosc, încetule.

încetule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, încetule.

Nu te-am văzut de trei ani, încetule.

încetule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu încetule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, încetule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, încetule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul încetule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul încetule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie încetule lipit și când se scrie încetu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie încetu-le sau încetule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie încetule fără cratimă și nu încetu-le cu cratimă ?
corectule sau corectu-le ? Când și cum se scrie corect ?

corectule sau corectu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie corectule legat (fără cratimă) și când se scrie corectu-le sau corect-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui corectu-le și corectule ?

Cum este corect ? corectu-le sau corectule ?

 

În cazul de față, corectule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că corectule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, corectule ?

 

corectu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul corectule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu corectule – cuvântul corectule

 

Sunt încântată să te cunosc, corectule.

corectule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, corectule.

Nu te-am văzut de trei ani, corectule.

corectule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu corectule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, corectule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, corectule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul corectule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul corectule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie corectule lipit și când se scrie corectu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie corectu-le sau corectule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie corectule fără cratimă și nu corectu-le cu cratimă ?
valorosule sau valorosu-le ? Când și cum se scrie corect ?

valorosule sau valorosu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie valorosule legat (fără cratimă) și când se scrie valorosu-le sau valoros-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui valorosu-le și valorosule ?

Cum este corect ? valorosu-le sau valorosule ?

 

În cazul de față, valorosule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că valorosule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, valorosule ?

 

valorosu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul valorosule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu valorosule – cuvântul valorosule

 

Sunt încântată să te cunosc, valorosule.

valorosule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, valorosule.

Nu te-am văzut de trei ani, valorosule.

valorosule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu valorosule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, valorosule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, valorosule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul valorosule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul valorosule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie valorosule lipit și când se scrie valorosu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie valorosu-le sau valorosule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie valorosule fără cratimă și nu valorosu-le cu cratimă ?
bătrânelule sau bătrânelu-le ? Când și cum se scrie corect ?

bătrânelule sau bătrânelu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie bătrânelule legat (fără cratimă) și când se scrie bătrânelu-le sau bătrânel-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui bătrânelu-le și bătrânelule ?

Cum este corect ? bătrânelu-le sau bătrânelule ?

 

În cazul de față, bătrânelule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că bătrânelule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, bătrânelule ?

 

bătrânelu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul bătrânelule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu bătrânelule – cuvântul bătrânelule

 

Sunt încântată să te cunosc, bătrânelule.

bătrânelule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, bătrânelule.

Nu te-am văzut de trei ani, bătrânelule.

bătrânelule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu bătrânelule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, bătrânelule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, bătrânelule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul bătrânelule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul bătrânelule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie bătrânelule lipit și când se scrie bătrânelu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie bătrânelu-le sau bătrânelule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie bătrânelule fără cratimă și nu bătrânelu-le cu cratimă ?
bătrânule sau bătrânu-le ? Când și cum se scrie corect ?

bătrânule sau bătrânu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie bătrânule legat (fără cratimă) și când se scrie bătrânu-le sau bătrân-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui bătrânu-le și bătrânule ?

Cum este corect ? bătrânu-le sau bătrânule ?

 

În cazul de față, bătrânule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că bătrânule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, bătrânule ?

 

bătrânu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul bătrânule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu bătrânule – cuvântul bătrânule

 

Sunt încântată să te cunosc, bătrânule.

bătrânule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, bătrânule.

Nu te-am văzut de trei ani, bătrânule.

bătrânule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu bătrânule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, bătrânule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, bătrânule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul bătrânule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul bătrânule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie bătrânule lipit și când se scrie bătrânu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie bătrânu-le sau bătrânule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie bătrânule fără cratimă și nu bătrânu-le cu cratimă ?
tinerelule sau tinerelu-le ? Când și cum se scrie corect ?

tinerelule sau tinerelu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie tinerelule legat (fără cratimă) și când se scrie tinerelu-le sau tinerel-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui tinerelu-le și tinerelule ?

Cum este corect ? tinerelu-le sau tinerelule ?

 

În cazul de față, tinerelule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că tinerelule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, tinerelule ?

 

tinerelu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul tinerelule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu tinerelule – cuvântul tinerelule

 

Sunt încântată să te cunosc, tinerelule.

tinerelule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, tinerelule.

Nu te-am văzut de trei ani, tinerelule.

tinerelule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu tinerelule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, tinerelule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, tinerelule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul tinerelule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul tinerelule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie tinerelule lipit și când se scrie tinerelu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie tinerelu-le sau tinerelule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie tinerelule fără cratimă și nu tinerelu-le cu cratimă ?
tânărule sau tânăru-le ? Când și cum se scrie corect ?

tânărule sau tânăru-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie tânărule legat (fără cratimă) și când se scrie tânăru-le sau tânăr-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui tânăru-le și tânărule ?

Cum este corect ? tânăru-le sau tânărule ?

 

În cazul de față, tânărule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că tânărule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, tânărule ?

 

tânăru-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul tânărule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu tânărule – cuvântul tânărule

 

Sunt încântată să te cunosc, tânărule.

tânărule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, tânărule.

Nu te-am văzut de trei ani, tânărule.

tânărule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu tânărule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, tânărule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, tânărule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul tânărule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul tânărule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie tânărule lipit și când se scrie tânăru-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie tânăru-le sau tânărule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie tânărule fără cratimă și nu tânăru-le cu cratimă ?
caldule sau caldu-le ? Când și cum se scrie corect ?

caldule sau caldu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie caldule legat (fără cratimă) și când se scrie caldu-le sau cald-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui caldu-le și caldule ?

Cum este corect ? caldu-le sau caldule ?

 

În cazul de față, caldule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că caldule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, caldule ?

 

caldu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul caldule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu caldule – cuvântul caldule

 

Sunt încântată să te cunosc, caldule.

caldule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, caldule.

Nu te-am văzut de trei ani, caldule.

caldule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu caldule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, caldule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, caldule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul caldule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul caldule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie caldule lipit și când se scrie caldu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie caldu-le sau caldule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie caldule fără cratimă și nu caldu-le cu cratimă ?
îmbogățitule sau îmbogățitu-le ? Când și cum se scrie corect ?

îmbogățitule sau îmbogățitu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie îmbogățitule legat (fără cratimă) și când se scrie îmbogățitu-le sau îmbogățit-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui îmbogățitu-le și îmbogățitule ?

Cum este corect ? îmbogățitu-le sau îmbogățitule ?

 

În cazul de față, îmbogățitule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că îmbogățitule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, îmbogățitule ?

 

îmbogățitu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul îmbogățitule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu îmbogățitule – cuvântul îmbogățitule

 

Sunt încântată să te cunosc, îmbogățitule.

îmbogățitule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, îmbogățitule.

Nu te-am văzut de trei ani, îmbogățitule.

îmbogățitule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu îmbogățitule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, îmbogățitule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, îmbogățitule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul îmbogățitule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul îmbogățitule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie îmbogățitule lipit și când se scrie îmbogățitu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie îmbogățitu-le sau îmbogățitule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie îmbogățitule fără cratimă și nu îmbogățitu-le cu cratimă ?
bogatule sau bogatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

bogatule sau bogatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie bogatule legat (fără cratimă) și când se scrie bogatu-le sau bogat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui bogatu-le și bogatule ?

Cum este corect ? bogatu-le sau bogatule ?

 

În cazul de față, bogatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că bogatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, bogatule ?

 

bogatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul bogatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu bogatule – cuvântul bogatule

 

Sunt încântată să te cunosc, bogatule.

bogatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, bogatule.

Nu te-am văzut de trei ani, bogatule.

bogatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu bogatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, bogatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, bogatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul bogatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul bogatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie bogatule lipit și când se scrie bogatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie bogatu-le sau bogatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie bogatule fără cratimă și nu bogatu-le cu cratimă ?
confortabilule sau confortabilu-le ? Când și cum se scrie corect ?

confortabilule sau confortabilu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie confortabilule legat (fără cratimă) și când se scrie confortabilu-le sau confortabil-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui confortabilu-le și confortabilule ?

Cum este corect ? confortabilu-le sau confortabilule ?

 

În cazul de față, confortabilule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că confortabilule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, confortabilule ?

 

confortabilu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul confortabilule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu confortabilule – cuvântul confortabilule

 

Sunt încântată să te cunosc, confortabilule.

confortabilule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, confortabilule.

Nu te-am văzut de trei ani, confortabilule.

confortabilule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu confortabilule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, confortabilule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, confortabilule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul confortabilule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul confortabilule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie confortabilule lipit și când se scrie confortabilu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie confortabilu-le sau confortabilule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie confortabilule fără cratimă și nu confortabilu-le cu cratimă ?
luminatule sau luminatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

luminatule sau luminatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie luminatule legat (fără cratimă) și când se scrie luminatu-le sau luminat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui luminatu-le și luminatule ?

Cum este corect ? luminatu-le sau luminatule ?

 

În cazul de față, luminatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că luminatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, luminatule ?

 

luminatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul luminatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu luminatule – cuvântul luminatule

 

Sunt încântată să te cunosc, luminatule.

luminatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, luminatule.

Nu te-am văzut de trei ani, luminatule.

luminatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu luminatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, luminatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, luminatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul luminatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul luminatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie luminatule lipit și când se scrie luminatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie luminatu-le sau luminatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie luminatule fără cratimă și nu luminatu-le cu cratimă ?