-ule – când și cum se scrie ?

beatule sau beatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

beatule sau beatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie beatule legat (fără cratimă) și când se scrie beatu-le sau beat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui beatu-le și beatule ?

Cum este corect ? beatu-le sau beatule ?

 

În cazul de față, beatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că beatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, beatule ?

 

beatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul beatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu beatule – cuvântul beatule

 

Sunt încântată să te cunosc, beatule.

beatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, beatule.

Nu te-am văzut de trei ani, beatule.

beatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu beatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, beatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, beatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul beatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul beatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie beatule lipit și când se scrie beatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie beatu-le sau beatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie beatule fără cratimă și nu beatu-le cu cratimă ?
dragule sau dragu-le ? Când și cum se scrie corect ?

dragule sau dragu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie dragule legat (fără cratimă) și când se scrie dragu-le sau drag-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui dragu-le și dragule ?

Cum este corect ? dragu-le sau dragule ?

 

În cazul de față, dragule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că dragule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, dragule ?

 

dragu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul dragule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu dragule – cuvântul dragule

 

Sunt încântată să te cunosc, dragule.

dragule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, dragule.

Nu te-am văzut de trei ani, dragule.

dragule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu dragule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, dragule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, dragule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul dragule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul dragule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie dragule lipit și când se scrie dragu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie dragu-le sau dragule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie dragule fără cratimă și nu dragu-le cu cratimă ?
sclipitorule sau sclipitoru-le ? Când și cum se scrie corect ?

sclipitorule sau sclipitoru-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie sclipitorule legat (fără cratimă) și când se scrie sclipitoru-le sau sclipitor-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui sclipitoru-le și sclipitorule ?

Cum este corect ? sclipitoru-le sau sclipitorule ?

 

În cazul de față, sclipitorule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că sclipitorule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, sclipitorule ?

 

sclipitoru-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul sclipitorule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu sclipitorule – cuvântul sclipitorule

 

Sunt încântată să te cunosc, sclipitorule.

sclipitorule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, sclipitorule.

Nu te-am văzut de trei ani, sclipitorule.

sclipitorule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu sclipitorule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, sclipitorule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, sclipitorule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul sclipitorule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul sclipitorule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie sclipitorule lipit și când se scrie sclipitoru-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie sclipitoru-le sau sclipitorule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie sclipitorule fără cratimă și nu sclipitoru-le cu cratimă ?
femininule sau femininu-le ? Când și cum se scrie corect ?

femininule sau femininu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie femininule legat (fără cratimă) și când se scrie femininu-le sau feminin-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui femininu-le și femininule ?

Cum este corect ? femininu-le sau femininule ?

 

În cazul de față, femininule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că femininule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, femininule ?

 

femininu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul femininule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu femininule – cuvântul femininule

 

Sunt încântată să te cunosc, femininule.

femininule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, femininule.

Nu te-am văzut de trei ani, femininule.

femininule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu femininule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, femininule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, femininule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul femininule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul femininule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie femininule lipit și când se scrie femininu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie femininu-le sau femininule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie femininule fără cratimă și nu femininu-le cu cratimă ?
masculinule sau masculinu-le ? Când și cum se scrie corect ?

masculinule sau masculinu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie masculinule legat (fără cratimă) și când se scrie masculinu-le sau masculin-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui masculinu-le și masculinule ?

Cum este corect ? masculinu-le sau masculinule ?

 

În cazul de față, masculinule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că masculinule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, masculinule ?

 

masculinu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul masculinule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu masculinule – cuvântul masculinule

 

Sunt încântată să te cunosc, masculinule.

masculinule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, masculinule.

Nu te-am văzut de trei ani, masculinule.

masculinule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu masculinule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, masculinule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, masculinule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul masculinule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul masculinule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie masculinule lipit și când se scrie masculinu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie masculinu-le sau masculinule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie masculinule fără cratimă și nu masculinu-le cu cratimă ?
îndrăgitule sau îndrăgitu-le ? Când și cum se scrie corect ?

îndrăgitule sau îndrăgitu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie îndrăgitule legat (fără cratimă) și când se scrie îndrăgitu-le sau îndrăgit-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui îndrăgitu-le și îndrăgitule ?

Cum este corect ? îndrăgitu-le sau îndrăgitule ?

 

În cazul de față, îndrăgitule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că îndrăgitule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, îndrăgitule ?

 

îndrăgitu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul îndrăgitule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu îndrăgitule – cuvântul îndrăgitule

 

Sunt încântată să te cunosc, îndrăgitule.

îndrăgitule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, îndrăgitule.

Nu te-am văzut de trei ani, îndrăgitule.

îndrăgitule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu îndrăgitule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, îndrăgitule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, îndrăgitule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul îndrăgitule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul îndrăgitule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie îndrăgitule lipit și când se scrie îndrăgitu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie îndrăgitu-le sau îndrăgitule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie îndrăgitule fără cratimă și nu îndrăgitu-le cu cratimă ?
liberule sau liberu-le ? Când și cum se scrie corect ?

liberule sau liberu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie liberule legat (fără cratimă) și când se scrie liberu-le sau liber-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui liberu-le și liberule ?

Cum este corect ? liberu-le sau liberule ?

 

În cazul de față, liberule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că liberule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, liberule ?

 

liberu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul liberule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu liberule – cuvântul liberule

 

Sunt încântată să te cunosc, liberule.

liberule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, liberule.

Nu te-am văzut de trei ani, liberule.

liberule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu liberule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, liberule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, liberule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul liberule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul liberule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie liberule lipit și când se scrie liberu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie liberu-le sau liberule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie liberule fără cratimă și nu liberu-le cu cratimă ?
insultatule sau insultatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

insultatule sau insultatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie insultatule legat (fără cratimă) și când se scrie insultatu-le sau insultat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui insultatu-le și insultatule ?

Cum este corect ? insultatu-le sau insultatule ?

 

În cazul de față, insultatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că insultatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, insultatule ?

 

insultatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul insultatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu insultatule – cuvântul insultatule

 

Sunt încântată să te cunosc, insultatule.

insultatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, insultatule.

Nu te-am văzut de trei ani, insultatule.

insultatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu insultatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, insultatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, insultatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul insultatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul insultatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie insultatule lipit și când se scrie insultatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie insultatu-le sau insultatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie insultatule fără cratimă și nu insultatu-le cu cratimă ?
sincerule sau sinceru-le ? Când și cum se scrie corect ?

sincerule sau sinceru-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie sincerule legat (fără cratimă) și când se scrie sinceru-le sau sincer-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui sinceru-le și sincerule ?

Cum este corect ? sinceru-le sau sincerule ?

 

În cazul de față, sincerule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că sincerule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, sincerule ?

 

sinceru-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul sincerule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu sincerule – cuvântul sincerule

 

Sunt încântată să te cunosc, sincerule.

sincerule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, sincerule.

Nu te-am văzut de trei ani, sincerule.

sincerule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu sincerule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, sincerule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, sincerule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul sincerule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul sincerule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie sincerule lipit și când se scrie sinceru-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie sinceru-le sau sincerule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie sincerule fără cratimă și nu sinceru-le cu cratimă ?
educatule sau educatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

educatule sau educatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie educatule legat (fără cratimă) și când se scrie educatu-le sau educat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui educatu-le și educatule ?

Cum este corect ? educatu-le sau educatule ?

 

În cazul de față, educatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că educatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, educatule ?

 

educatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul educatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu educatule – cuvântul educatule

 

Sunt încântată să te cunosc, educatule.

educatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, educatule.

Nu te-am văzut de trei ani, educatule.

educatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu educatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, educatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, educatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul educatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul educatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie educatule lipit și când se scrie educatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie educatu-le sau educatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie educatule fără cratimă și nu educatu-le cu cratimă ?
murdăritule sau murdăritu-le ? Când și cum se scrie corect ?

murdăritule sau murdăritu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie murdăritule legat (fără cratimă) și când se scrie murdăritu-le sau murdărit-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui murdăritu-le și murdăritule ?

Cum este corect ? murdăritu-le sau murdăritule ?

 

În cazul de față, murdăritule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că murdăritule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, murdăritule ?

 

murdăritu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul murdăritule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu murdăritule – cuvântul murdăritule

 

Sunt încântată să te cunosc, murdăritule.

murdăritule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, murdăritule.

Nu te-am văzut de trei ani, murdăritule.

murdăritule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu murdăritule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, murdăritule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, murdăritule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul murdăritule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul murdăritule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie murdăritule lipit și când se scrie murdăritu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie murdăritu-le sau murdăritule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie murdăritule fără cratimă și nu murdăritu-le cu cratimă ?
stimatule sau stimatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

stimatule sau stimatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie stimatule legat (fără cratimă) și când se scrie stimatu-le sau stimat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui stimatu-le și stimatule ?

Cum este corect ? stimatu-le sau stimatule ?

 

În cazul de față, stimatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că stimatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, stimatule ?

 

stimatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul stimatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu stimatule – cuvântul stimatule

 

Sunt încântată să te cunosc, stimatule.

stimatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, stimatule.

Nu te-am văzut de trei ani, stimatule.

stimatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu stimatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, stimatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, stimatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul stimatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul stimatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie stimatule lipit și când se scrie stimatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie stimatu-le sau stimatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie stimatule fără cratimă și nu stimatu-le cu cratimă ?
murdarule sau murdaru-le ? Când și cum se scrie corect ?

murdarule sau murdaru-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie murdarule legat (fără cratimă) și când se scrie murdaru-le sau murdar-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui murdaru-le și murdarule ?

Cum este corect ? murdaru-le sau murdarule ?

 

În cazul de față, murdarule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că murdarule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, murdarule ?

 

murdaru-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul murdarule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu murdarule – cuvântul murdarule

 

Sunt încântată să te cunosc, murdarule.

murdarule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, murdarule.

Nu te-am văzut de trei ani, murdarule.

murdarule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu murdarule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, murdarule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, murdarule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul murdarule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul murdarule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie murdarule lipit și când se scrie murdaru-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie murdaru-le sau murdarule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie murdarule fără cratimă și nu murdaru-le cu cratimă ?
blestematule sau blestematu-le ? Când și cum se scrie corect ?

blestematule sau blestematu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie blestematule legat (fără cratimă) și când se scrie blestematu-le sau blestemat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui blestematu-le și blestematule ?

Cum este corect ? blestematu-le sau blestematule ?

 

În cazul de față, blestematule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că blestematule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, blestematule ?

 

blestematu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul blestematule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu blestematule – cuvântul blestematule

 

Sunt încântată să te cunosc, blestematule.

blestematule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, blestematule.

Nu te-am văzut de trei ani, blestematule.

blestematule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu blestematule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, blestematule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, blestematule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul blestematule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul blestematule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie blestematule lipit și când se scrie blestematu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie blestematu-le sau blestematule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie blestematule fără cratimă și nu blestematu-le cu cratimă ?
calmule sau calmu-le ? Când și cum se scrie corect ?

calmule sau calmu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie calmule legat (fără cratimă) și când se scrie calmu-le sau calm-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui calmu-le și calmule ?

Cum este corect ? calmu-le sau calmule ?

 

În cazul de față, calmule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că calmule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, calmule ?

 

calmu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul calmule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu calmule – cuvântul calmule

 

Sunt încântată să te cunosc, calmule.

calmule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, calmule.

Nu te-am văzut de trei ani, calmule.

calmule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu calmule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, calmule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, calmule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul calmule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul calmule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie calmule lipit și când se scrie calmu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie calmu-le sau calmule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie calmule fără cratimă și nu calmu-le cu cratimă ?
vaccinatule sau vaccinatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

vaccinatule sau vaccinatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie vaccinatule legat (fără cratimă) și când se scrie vaccinatu-le sau vaccinat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui vaccinatu-le și vaccinatule ?

Cum este corect ? vaccinatu-le sau vaccinatule ?

 

În cazul de față, vaccinatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că vaccinatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, vaccinatule ?

 

vaccinatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul vaccinatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu vaccinatule – cuvântul vaccinatule

 

Sunt încântată să te cunosc, vaccinatule.

vaccinatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, vaccinatule.

Nu te-am văzut de trei ani, vaccinatule.

vaccinatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu vaccinatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, vaccinatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, vaccinatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul vaccinatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul vaccinatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie vaccinatule lipit și când se scrie vaccinatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie vaccinatu-le sau vaccinatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie vaccinatule fără cratimă și nu vaccinatu-le cu cratimă ?
curajoasule sau curajoasu-le ? Când și cum se scrie corect ?

curajosule sau curajosu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie curajosule legat (fără cratimă) și când se scrie curajosu-le sau curajos-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui curajosu-le și curajosule ?

Cum este corect ? curajosu-le sau curajosule ?

 

În cazul de față, curajosule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că curajosule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, curajosule ?

 

curajosu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul curajosule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu curajosule – cuvântul curajosule

 

Sunt încântată să te cunosc, curajosule.

curajosule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, curajosule.

Nu te-am văzut de trei ani, curajosule.

curajosule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu curajosule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, curajosule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, curajosule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul curajosule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul curajosule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie curajosule lipit și când se scrie curajosu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie curajosu-le sau curajosule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie curajosule fără cratimă și nu curajosu-le cu cratimă ?
obligatule sau obligatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

obligatule sau obligatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie obligatule legat (fără cratimă) și când se scrie obligatu-le sau obligat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui obligatu-le și obligatule ?

Cum este corect ? obligatu-le sau obligatule ?

 

În cazul de față, obligatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că obligatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, obligatule ?

 

obligatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul obligatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu obligatule – cuvântul obligatule

 

Sunt încântată să te cunosc, obligatule.

obligatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, obligatule.

Nu te-am văzut de trei ani, obligatule.

obligatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu obligatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, obligatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, obligatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul obligatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul obligatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie obligatule lipit și când se scrie obligatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie obligatu-le sau obligatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie obligatule fără cratimă și nu obligatu-le cu cratimă ?
amuzantule sau amuzantu-le ? Când și cum se scrie corect ?

amuzantule sau amuzantu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie amuzantule legat (fără cratimă) și când se scrie amuzantu-le sau amuzant-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui amuzantu-le și amuzantule ?

Cum este corect ? amuzantu-le sau amuzantule ?

 

În cazul de față, amuzantule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că amuzantule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, amuzantule ?

 

amuzantu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul amuzantule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu amuzantule – cuvântul amuzantule

 

Sunt încântată să te cunosc, amuzantule.

amuzantule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, amuzantule.

Nu te-am văzut de trei ani, amuzantule.

amuzantule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu amuzantule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, amuzantule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, amuzantule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul amuzantule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul amuzantule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie amuzantule lipit și când se scrie amuzantu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie amuzantu-le sau amuzantule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie amuzantule fără cratimă și nu amuzantu-le cu cratimă ?
suspectatule sau suspectatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

suspectatule sau suspectatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie suspectatule legat (fără cratimă) și când se scrie suspectatu-le sau suspectat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui suspectatu-le și suspectatule ?

Cum este corect ? suspectatu-le sau suspectatule ?

 

În cazul de față, suspectatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că suspectatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, suspectatule ?

 

suspectatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul suspectatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu suspectatule – cuvântul suspectatule

 

Sunt încântată să te cunosc, suspectatule.

suspectatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, suspectatule.

Nu te-am văzut de trei ani, suspectatule.

suspectatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu suspectatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, suspectatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, suspectatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul suspectatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul suspectatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie suspectatule lipit și când se scrie suspectatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie suspectatu-le sau suspectatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie suspectatule fără cratimă și nu suspectatu-le cu cratimă ?
dependentule sau dependentu-le ? Când și cum se scrie corect ?

dependentule sau dependentu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie dependentule legat (fără cratimă) și când se scrie dependentu-le sau dependent-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui dependentu-le și dependentule ?

Cum este corect ? dependentu-le sau dependentule ?

 

În cazul de față, dependentule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că dependentule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, dependentule ?

 

dependentu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul dependentule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu dependentule – cuvântul dependentule

 

Sunt încântată să te cunosc, dependentule.

dependentule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, dependentule.

Nu te-am văzut de trei ani, dependentule.

dependentule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu dependentule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, dependentule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, dependentule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul dependentule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul dependentule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie dependentule lipit și când se scrie dependentu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie dependentu-le sau dependentule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie dependentule fără cratimă și nu dependentu-le cu cratimă ?
galbenule sau galbenu-le ? Când și cum se scrie corect ?

galbenule sau galbenu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie galbenule legat (fără cratimă) și când se scrie galbenu-le sau galben-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui galbenu-le și galbenule ?

Cum este corect ? galbenu-le sau galbenule ?

 

În cazul de față, galbenule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că galbenule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, galbenule ?

 

galbenu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul galbenule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu galbenule – cuvântul galbenule

 

Sunt încântată să te cunosc, galbenule.

galbenule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, galbenule.

Nu te-am văzut de trei ani, galbenule.

galbenule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu galbenule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, galbenule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, galbenule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul galbenule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul galbenule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie galbenule lipit și când se scrie galbenu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie galbenu-le sau galbenule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie galbenule fără cratimă și nu galbenu-le cu cratimă ?
supăratule sau supăratu-le ? Când și cum se scrie corect ?

supăratule sau supăratu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie supăratule legat (fără cratimă) și când se scrie supăratu-le sau supărat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui supăratu-le și supăratule ?

Cum este corect ? supăratu-le sau supăratule ?

 

În cazul de față, supăratule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că supăratule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, supăratule ?

 

supăratu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul supăratule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu supăratule – cuvântul supăratule

 

Sunt încântată să te cunosc, supăratule.

supăratule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, supăratule.

Nu te-am văzut de trei ani, supăratule.

supăratule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu supăratule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, supăratule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, supăratule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul supăratule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul supăratule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie supăratule lipit și când se scrie supăratu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie supăratu-le sau supăratule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie supăratule fără cratimă și nu supăratu-le cu cratimă ?
superiorule sau superioru-le ? Când și cum se scrie corect ?

superiorule sau superioru-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie superiorule legat (fără cratimă) și când se scrie superioru-le sau superior-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui superioru-le și superiorule ?

Cum este corect ? superioru-le sau superiorule ?

 

În cazul de față, superiorule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că superiorule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, superiorule ?

 

superioru-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul superiorule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu superiorule – cuvântul superiorule

 

Sunt încântată să te cunosc, superiorule.

superiorule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, superiorule.

Nu te-am văzut de trei ani, superiorule.

superiorule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu superiorule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, superiorule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, superiorule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul superiorule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul superiorule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie superiorule lipit și când se scrie superioru-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie superioru-le sau superiorule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie superiorule fără cratimă și nu superioru-le cu cratimă ?