Cum se scrie corect ?m-or sau mor, mi-or sau mior ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie m-or cu cratimă și când se scrie mor fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-or atunci când poate fi completat cu ei/ele … pe mine.

 Sau, mai simplu, oricând nu ne referim la verbul a muri, se scrie m-or.

 

Mor este un cuvânt care se scrie doar când ne referim la a muri.

 

Când se scrie mi-or cu cratimă și când se scrie mior fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, se scrie mi-or atunci când ne referim la ei/ele … mie /meu / mea / mei / mele  …  

 

Mior se scrie doar atunci când ne referim la un miel.

 

Sau, mai simplu, se scrie întotdeauna mi-or dacă nu ne referim la un miel.

 

Propoziții cu m-or / mor și mi-or – Ortogramele mor / m-or și mi-or

 

m-or :

Nu știu dacă m-or crede.

Oare m-or auzi de la această distanță ?

Sper că m-or vedea.

M-or face mai fericit.

 

mor :

Ursul face „mor, mor”.

Aș vrea să știu ziua în care o să mor.

Mii de oameni mor zilnic.

Mor de disperare

 

 

mi-or :

 

Cred că mi-or spune adevărul.

Poate mi-or plăcea.

Mi-or cadona ceva frumos.

Nu mi-or afla secretele.

 

 

 

 

 

Cu ajutorul cuvintelor m-or și mi-or , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu m-or crede.

Nu, m-or crede.

 

Nu mi-or plăcea.

Nu, mi-or plăcea.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu m-or și mi-or , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu m-or și mi-or, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu m-or și mi-or, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”