Propoziții cu lor / lor și i-or – Ortogramele lor / l-or și i-or

Cum se scrie corect ? i-or sau ior, l-or sau lor ?

Cum se scrie corect ? i-or sau ior, l-or sau lor ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie i-or cu cratimă și când se scrie ior fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie i-or.

 

Ior este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Când se scrie l-or cu cratimă și când se scrie lor fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, se scrie l-or atunci când „l” este folosit pentru a înlocui pe „el” sau „îi”. După l-or, întotdeauna se folosește un verb. (În majoritatea cazurilor, l-or este folosit drept prescurtare pentru „îl vor”)

Ex.1  L-or crede.

Ex.2 L-or asculta.

 

Lor se scrie doar atunci când este pronume personal la persoana a III-a, plural, Genitiv / Dativ.

Ex.1 Le-am dat lor cadoul.

Ex.2 Mirosul lor mă încântă.

 

 

 

Propoziții cu lor / lor și i-or – Ortogramele lor / l-or și i-or

 

l-or :

Nu știu dacă l-or crede.

Oare l-or auzi de la această distanță ?

Sper că l-or vedea.

L-or face mai fericit.

 

lor :

Aceasta este cartea lor.

Mamele lor ne-au spus adevărul.

Inteligența lor este magnifică.

Capacitățile lor sunt fenomenale.

 

 

i-or :

 

Cred că i-or spune adevărul.

Poate i-or plăcea.

I-or cadona ceva frumos.

Nu i-or afla secretele.

 

 

 

 

 

Cu ajutorul cuvintelor l-or și i-or , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu l-or crede.

Nu, l-or crede.

 

Nu i-or plăcea.

Nu, i-or plăcea.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu l-or și i-or , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu l-or și i-or, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu l-or și i-or, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”