![]()
Lida – poezie de Mihai Eminescu
Marea-i tristă-n vântul serei.
Pe ruini ce se deșir
Lida vede-icoana mării
Și pe față-i plâng gândiri.
Blonda Lid-amor gândește.
Marea vede chipu-i pal
Și-n adâncu-i zugrăvește
Prin ruini un ideal.
Un pescar pe țărmuri trece
Și din placa de argint
Vede zâna tristă, rece
Prin risipe rătăcind.
Peste-un an în nopți de vară
Vezi pe luciul vagabond
Cu pescaru-n luntre zboară
Al ruinei geniu blond.
1866
Ar putea să te intereseze și :
-
Învia-vor voevozii! - poezie de Mihai Eminescu Învia-vor voevozii! - poezie de Mihai Eminescu Mândri voevozi ce-nvie din a cronicelor bracuri, Fac să tremure cetatea nedreptăților de veacuri; Crainici resbunării suntem, ce nu poate să-ntârzie, Prooroci mărirei dalbe a zilelor, ce vor să vie. Dom regal cu mândre turle, a lui Neagoe tesaur, Pe Mihai ce adunat-ai…
-
O călătorie în zori – poezie de Mihai Eminescu O călătorie în zori – Mihai Eminescu A nopții gigantică umbră ușoară, Purtată de vînt, Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară Din aripi bătînd. Roz-alb-auroră, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-al florilor sîn; Răspînde suflarea narciselor albe Balsamu-i divin, Și Chloris din roze…
-
Misterele nopții - poezie de Mihai Eminescu Misterele nopții - poezie de Mihai Eminescu Când din stele auroase Noaptea vine-ncetişor, Cu-a ei umbre suspinânde, Cu-a ei silfe şopotinde Cu-a ei vise de amor;. Câte inimi în plăcere Îi resaltă uşurel! Dar pe câte dureroase Cântu-i mistic le apasă, Cântu-i blând, încetinel. Două umbre, albicioase Ca şi fulgii…
-
Speranța - poezie de Mihai Eminescu Speranța - poezie de Mihai Eminescu Cum mângâie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii! Tristeţe, durere şi lacrimi, amor Azilul îşi află în sânu-i de dor Şi pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul, prin munţi rătăcind, Prin umbra pădurii cei dese, La slaba lumină ce-o vede…
-
La Bucovina - poezie de Mihai Eminescu La Bucovina - poezie de Mihai Eminescu N-oi uita vreodată, dulce Bucovină, Geniu-ţi romantic, munţii în lumină, Văile în flori, Râuri resăltânde printre stânce nante, Apele lucinde-n dalbe diamante Peste câmpii-n zori. Ale sorţii mele plângeri şi surâse, Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise Tainic şi uşor, Toate-mi trec prin gându-mi, trec…
-
Frumoasă-i ... - poezie de Mihai Eminescu Frumoasă-i ... - poezie de Mihai Eminescu În lacul cel verde și lin Resfrânge-se cerul senin, Cu norii cei albi de argint, Cu soarele nori sfâșiind. Dumbrava cea verde pe mal S'oglindă în umedul val, O stâncă stârpită de ger Înalț'a ei frunte spre cer. Pe stânca sfărmată mă sui,…