Cântec caracudesc – Poezie de Mihai Eminescu
Era odat’ – abia-i un an
-Cînd Tit era puternic,
Și vău,vău, vău cel șarlatan
Era smerit, cucernic
Dar ah! făcum – sărmanul
Tit -La Văcărești el e menit,
O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
Și-atunci cînd mare
Tit era,slavita caracuda
La Trei-Sfetițe conacea,
Lipsită de-orice trudă.
Sărmana caracuda-acum,
Cu traista călicește-n drum,
O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
Porunca de surghiun ș-aman
Samson nu vra s-asculte,
Dar iată vine Petrovan
Din Bolgrad cu insulte!
Și lui Samson i-a zis: sictir!
Căci eu am fost sub Tit martir!
O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
Iar Bodnarachi desperat
Luat-a traistă-n spete
Și-n lumea larg-a alergat
PÎn’ a dat de Sirete,
Dar pentru el loc de popas
În lumea asta n-a rămas
O, jerum, jerum jerum,
O! quae mutatio rerum!
Ca jidovul rătăcitor,
A dat de mii de chinuri
Și pe la Chit alergător
Cu lirice suspinuri;
Dar vai de el cum au ramas!
Vau,vau și Chit și toți l-au ras.
O, jerum, jerum, jerum
O! quae mutatio rerum!
Atunci Samson în jamantan
La Iași se-ntoarce iară,
Să-și facă traiul cel sărman
Cu vai și cu ocară
Și iată lucru neauzit,
El într-o zi ce ne-a grăit!
O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
„Cei de pe urma pantaloni
l-am dusu-i la răcoare
Și-mi zise Ițic Solomon,
Că-s rupți între picioare,
Dar eu i-am declarat formal
Că asta-i lucru natural
” O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
Ar putea să te intereseze și :
- Mureșanu - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Mureșanu - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu (Mureșanu singur într-o pădure. Pe o muche de deal o biserică veche c-un turn de piatră. Noapte, lună. Orologiul bisericei bate miezul nopții.) I MUREȘANU În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se zbate miazănoaptea... iar prin a…
- La curtea cuconului Vasile Creangă - de Mihai Eminescu La curtea cuconului Vasile Creangă - de Mihai Eminescu Pe când ţara de jos a Moldovei e semănată numai de coline care, arate primăvara, par, cu brazdele lor răsturnate în soare, nişte muşunoaie mari şi negre, în ţara de sus colinele devin dealuri şi văile -râpe. Cei dintâi înalţă…
- Finul lui Dumnezeu - Poveste de Mihai Eminescu Finul lui Dumnezeu - Poveste de Mihai Eminescu Poveste, poveste — da eu nu-s de pe când poveştile — eu sunt de mai încoace, da m-am dus într-o zi la soacră-mea ş' am găsit un sac de poveşti, şi venind a casă l-am scăpat jos şi s-o despicat sacul…
- Fata-n grădina de aur - Poezie de Mihai Eminescu Fata-n grădina de aur - Poezie de Mihai Eminescu A fost odat-un împărat, el fu-ncă În vremi de aur, ce nu pot să-ntorn, Când în păduri, în lacuri, lanuri, luncă, Vorbeai cu zeii, de sunai din corn. Avea o fată dulce, mândră, pruncă, Cu cari basme vremile ș-adorn, Când…
- În vremi demult trecute - Poezie de Mihai Eminescu În vremi demult trecute - Poezie de Mihai Eminescu În vremi demult trecute, când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborând pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc-adevăruri, Când gândul era pază…
- Minte și inimă - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Minte și inimă - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu I Ce privești în jos smerită, Că te mânii te prefaci, Când îți zic că el îți place Și că tu demult îi placi. Voi jucați în comedie Rolul vostru de-nțelept, Dar de ce unul la altul Vă…
