Cântec caracudesc – Poezie de Mihai Eminescu
Era odat’ – abia-i un an
-Cînd Tit era puternic,
Și vău,vău, vău cel șarlatan
Era smerit, cucernic
Dar ah! făcum – sărmanul
Tit -La Văcărești el e menit,
O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
Și-atunci cînd mare
Tit era,slavita caracuda
La Trei-Sfetițe conacea,
Lipsită de-orice trudă.
Sărmana caracuda-acum,
Cu traista călicește-n drum,
O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
Porunca de surghiun ș-aman
Samson nu vra s-asculte,
Dar iată vine Petrovan
Din Bolgrad cu insulte!
Și lui Samson i-a zis: sictir!
Căci eu am fost sub Tit martir!
O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
Iar Bodnarachi desperat
Luat-a traistă-n spete
Și-n lumea larg-a alergat
PÎn’ a dat de Sirete,
Dar pentru el loc de popas
În lumea asta n-a rămas
O, jerum, jerum jerum,
O! quae mutatio rerum!
Ca jidovul rătăcitor,
A dat de mii de chinuri
Și pe la Chit alergător
Cu lirice suspinuri;
Dar vai de el cum au ramas!
Vau,vau și Chit și toți l-au ras.
O, jerum, jerum, jerum
O! quae mutatio rerum!
Atunci Samson în jamantan
La Iași se-ntoarce iară,
Să-și facă traiul cel sărman
Cu vai și cu ocară
Și iată lucru neauzit,
El într-o zi ce ne-a grăit!
O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
„Cei de pe urma pantaloni
l-am dusu-i la răcoare
Și-mi zise Ițic Solomon,
Că-s rupți între picioare,
Dar eu i-am declarat formal
Că asta-i lucru natural
” O, jerum, jerum, jerum,
O! quae mutatio rerum!
Ar putea să te intereseze și :
- La curtea cuconului Vasile Creangă – de Mihai Eminescu La curtea cuconului Vasile Creangă – de Mihai Eminescu Pe când ţara de jos a Moldovei e semănată numai de coline care, arate primăvara, par, cu brazdele lor răsturnate în soare, nişte muşunoaie mari şi negre, în ţara de sus colinele devin dealuri şi văile -râpe. Cei dintâi înalţă…
- Călin – poezie de Mihai Eminescu Călin – poezie de Mihai Eminescu Gazel Toamna frunzele colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mână tremurândă, Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi păşind în tindă – E iubitul care vine De…
- Demonism – Poezie de Mihai Eminescu Demonism – Poezie de Mihai Eminescu O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuie Bătute-n ea și soarele-i fereasta La temnița vieții. Prin el trece Lumina frântă numai dintr-o lume Unde-n loc de aer e un aur, Topit și transparent, mirositor Și cald. Câmpii albastre se întind, A cerurilor câmpuri potolind…
- În vremi demult trecute – Poezie de Mihai Eminescu În vremi demult trecute – Poezie de Mihai Eminescu În vremi demult trecute, când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborând pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc-adevăruri, Când gândul era pază…
- Călin Nebunul – Poezie / Basm de Mihai Eminescu Fost-a împărat odată şi trei fete el avea Cât puteai privi la soare, da’ la ele ca mai ba. Nicio vorbă de poveste, cer cu stele presărat Nu ajung la frumuseţa astor fete de-mpărat. Dar deşi nu-ţi poţi da vorba despre ele și cuvântul, Mintea tot le – atinge umbra,…
- Mușatin și codrul – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Mușatin și codrul – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu I Saracă Țară-de-Sus, Toată faima ți s-a dus! Acu cinci sute de ai Numai codru îmi erai… Împrejur nășteau pustii, Se surpau împărății, Neamurile-mbătrâneau, Crăiile se treceau Și cetăți se risipeau Numai codrii tăi creșteau. Verde-i umbra nepătrunsă…
