Basmul lui Arghir – poezie de Mihai Eminescu
Frunză verde fag,
Dorule sărac,
Lăutar pribeag
Vin’, de-mi zi cu drag.
Vin’, de-mi zi să-nsir
Tot din fir in fir,
Basmul lui
Arghir,
Cel cu păr de fir,
Singur să mă mir.
Fost-a când o fost,
Că de n-ar fi fost
Nu-i s-ar şti de rost.
Fost-a împărat
Mândru luminat
Ce avea cetate
De-nalte palate,
Cu rumuri de fier
Ce lovea în cer
Şi-n mijloc stătea
Şi mi se-nălţa
Mândră mânăstire
Loc de pomenire,
Mânăstire-naltă
Cum n-a mai fost altă.
Şi asupra ei
Mări, că-mi vedeai
Ca în loc de cruce
Soarele străluce.
Ş -avea-mpărăteasă
Tânară, frumoasă
Ca floarea de nalbă
Ca lacrima albă,
Pe fruntea senină
C-o stea de lumină.
Şi-avea trei feciori
Ca şi trei bujori
Vara-nfloritori.
Frunzuliţă tei
Da din ei tustrei,
Cine-mi era cine
Cu ochi de lumine,
Cu statura-naltă
Ca dalia-nvoaltă,
Gingaş de mijloc
Şi cu viers de foc?
Îmi era
Arghir
Cel de trandafir
Cu părul de fir
Şi-mpăratu-avea
Lângă curtea sa:
O mândră grădină,
De miroase plină
Şi roiuri de-albine,
Prin florile dalbe
De naramze albe
Gradină de flori
De pomi roditori
Şi de sărbători.
Dar de te duceai
De nu te pierdeai
Prin umbre răcori
Prin cărări de flori,
Iată, mări, iată
Că-mi dădeai deodată
D-un pom de gradină
Cu flori de lumină
Ce-nflorea în zori
Pe la cântători
Iar la zi n-amiază
Scutura de raze
Înflorita-i leasă,
Iar la miez de noapte
Rodea mere coapte,
Mere de-aur mari
Cu sâmburii tari
De mărgăritari.
Ar putea să te intereseze și :
- Ondina – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Ondina – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute Și noaptea din nori Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul, Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie…
- În vremi demult trecute – Poezie de Mihai Eminescu În vremi demult trecute – Poezie de Mihai Eminescu În vremi demult trecute, când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborând pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc-adevăruri, Când gândul era pază…
- Mureșanu – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Mureșanu – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu (Mureșanu singur într-o pădure. Pe o muche de deal o biserică veche c-un turn de piatră. Noapte, lună. Orologiul bisericei bate miezul nopții.) I MUREȘANU În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se zbate miazănoaptea… iar prin a…
- Frumoasa lumii – Poveste de Mihai Eminescu Frumoasa lumii – Poveste de Mihai Eminescu Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi soseşte, că-nainte mult mai este. Era odată un vânător ş-avea trei copii şi era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ţinea, că-mpuşca câte-o păsăruică, o vindea ş-atâta era hrana lui, săracul. Acu era o pădure pe-acolo pe-aproape,…
- Călin Nebunul – Poezie / Basm de Mihai Eminescu Fost-a împărat odată şi trei fete el avea Cât puteai privi la soare, da’ la ele ca mai ba. Nicio vorbă de poveste, cer cu stele presărat Nu ajung la frumuseţa astor fete de-mpărat. Dar deşi nu-ţi poţi da vorba despre ele și cuvântul, Mintea tot le – atinge umbra,…
- Mușatin și codrul – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Mușatin și codrul – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu I Saracă Țară-de-Sus, Toată faima ți s-a dus! Acu cinci sute de ai Numai codru îmi erai… Împrejur nășteau pustii, Se surpau împărății, Neamurile-mbătrâneau, Crăiile se treceau Și cetăți se risipeau Numai codrii tăi creșteau. Verde-i umbra nepătrunsă…
