![]()
Asta vreau, dragul meu – poezie de Mihai Eminescu
Iubeşti scumpa mea frumoasă
Ghirlăndioara de-albe flori,
Ce-ncunună graţioasă
Buclele-mi ce-n vânturi zbor?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dară, dragă, tu?
Poate roza cea tăcută
Care dulce se sărută
Cu fluturii râzători?
Ba nu, nu: cununa-n laur,
Cinsă-n aur, aur, aur,
Atunci este un tezaur:
Asta vreu,
Dragul meu!
Iubeşti, dulce drăgulină,
Doina mea de tainic dor
Ca pe lira mea suspină
Dulce, blând, încetişor?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dară, dragă, tu?
Poate cântul de-armonie
Care Eol îl adie
Printre frunze, printre flori?
Ah! Când aurul suspină
În punguţa plină, plină,
C-o cântare metalină!
Asta vreu,
Dragul meu!
Iubeşti poate pe Selene,
Ca o candelă lucind,
Când cu pasu-i lin, alene
Se preumblă surâzând?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dară, dragă, tu?
Iubeşti poate alba zare
Ce-o săgeată mândrul soare
Peste câmpul înflorind?
Ah! Când aurul dulce sună
În punguţa mea nebună
Nu-mi mai trebe alba lună!
Asta vreu,
Dragul meu!
Iubeşti patria-ţi măreaţă
Ce de glorii duce dor,
Când în palida ei faţă
Se deseamnă-un viitor?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dară, dragă, tu?
Poate visul mare, mare
De mărire, răzbunare,
Ce-l visează-a ei popor?
Când în loc de glorii, laur,
Mi-ar da aur, aur, aur,
Atunci fi-mi-ar un tezaur!
Asta vreu,
Dragul meu!
29 septembrie / 11 octombrie 1866
Ar putea să te intereseze și :
-
Pe lângă plopii fără soț ... - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Pe lângă plopii fără soț ... - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Pe lângă plopii fără soţ Adesea am trecut; Mă cunoşteau vecinii toţi - Tu nu m-ai cunoscut. La geamul tău ce strălucea Privii atât de des; O lume toată-nţelegea - Tu nu m-ai înţeles. De câte…
-
De-aș avea ... - poezie Mihai Eminescu De-aș avea ... - Mihai Eminescu De-aș avea și eu o floare Mândră, dulce, răpitoare, Ca și florile din mai, Fiice dulce-a unui plai, Plai răzând cu iarba verde, Ce se leagănă se pierde, Undoind încetișor, Șoptind șoapte de amor; De-aș avea o floricică Gingașă și tinerică, Că și floarea…
-
Frumoasă-i ... - poezie de Mihai Eminescu Frumoasă-i ... - poezie de Mihai Eminescu În lacul cel verde și lin Resfrânge-se cerul senin, Cu norii cei albi de argint, Cu soarele nori sfâșiind. Dumbrava cea verde pe mal S'oglindă în umedul val, O stâncă stârpită de ger Înalț'a ei frunte spre cer. Pe stânca sfărmată mă sui,…
-
Din străinătate - poezie de Mihai Eminescu Din străinătate - Mihai Eminescu Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă, Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători. Şi inima aceea, ce geme de durere, Şi sufletul acela, ce cântă amorţit, E…
-
Speranța - poezie de Mihai Eminescu Speranța - poezie de Mihai Eminescu Cum mângâie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii! Tristeţe, durere şi lacrimi, amor Azilul îşi află în sânu-i de dor Şi pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul, prin munţi rătăcind, Prin umbra pădurii cei dese, La slaba lumină ce-o vede…
-
La mormântul lui Aron Pumnul - poezie de Mihai Eminescu La mormântul lui Aron Pumnul - Mihai Eminescu Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți auroasa și senina Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea! Metalica, vibrândă a clopotelor jale Vuiește în cadență și sună întristat; Căci,…
